Protejarea plantelor din gradina cu urzica

 Tratamentele efectuate plantelor din gradina, ar trebui sa fie cat mai naturale, mai ales ca venim in contact cu gradina zilnic, unii petrecand chiar si cateva ore in gradina, creand conditii pentru o atmosfera relaxanta, si odihnitoare. Iar in gradina de legume-fructe, majoritatea producem pentru consumul propriu sau al animalelor din gospodarie. Dar sa folosesti solutii chimice in propria gradina, este ca si cum ti-ai administra singur otrava, tie si propriei familii.
Desigur, multi inca nu suntem constienti de aceste efecte secundare sau negative, asupra sanatatii, ale acestor chimicale minune, care omoara toate insectele si bolile care ataca plantele din gradina noastra. Insa dupa cativa ani sau poate zeci de ani, incepem sa ne dam seama, ca nu asta este solutia. Nu putem sa folosim la nesfarsit aceleasi solutii chimice, care isi schimba denumirea sau ambalajul, doar ca sa poata vinde cat mai mult, indiferent de rezultat sau de consecintele asupra sanatatii noastre.
Va prezint o carte senzationala, care ne ofera solutii ecologice si sanatoase, pentru tratarea cu succes a diferitelor boli din gradina noastra, si toate acestea gratuit, doar prin folosirea urzicii, care este considerata o planta invadatoare si smulsa din gradina, de multe ori chiar prin folosirea de ierbicide daunatoare ecosistemului din gradina.
Aceasta carte a fost tradusa de echipa TEI(Traduceri Ecologice Independente), care traduce carti buna, in limba romana, gratuit. Ajuta si tu prin distribuirea acestor carti, sau daca ai timp si te pricepi la traduceri sau aranjarea textului, o poti face, folosind urmatorul link.

Prefata acestei carti:

" După ani de zile de când apicultorii deplâng soarta albinelor dispărute din cauza moleculelor din pesticidele autorizate pe piață, iată că a venit și rândul grădinarilor și al agricultorilor din comunitățile bio să o facă. Mai puține albine în grădinile și pe câmpurile noastre înseamnă polenizare naturală mai scăzută și, totodată, recolte diminuate… Și peste toate, lovitura sub centură dată sectorului bio: s-a interzis comercializarea bunului și vechiului suc de urzică, vândut drept complement în fertilizarea naturală și organică sau drept complement care dinamizează vegetația. În definitiv, sucul de urzică e un energizant care întărește sistemul de apărare natural al plantelor împotriva dăunătorilor și a bolilor!

Azi e un adjuvant care are din ce în ce mai mulți adepți. Deși până nu demult eram doar o mână de grădinari ecologiști care foloseau sucul de urzică. Era amuzant, pitoresc, ne-am distrat și ne-am minunat pe seama proprietăților acestuia, nu s-a întâmplat nimic negativ folosindu-l, nici nu se putea altfel.

Așa cum demonstrează și primele analize științifice, sucul de urzică este bogat în oligoelemente și este inofensiv atât pentru oameni, cât și pentru floră, pentru natură în general. La un moment dat, susținut de curentul tot mai favorabil și mai amplu al grădinăritului bio, extractul de urzică (obținut prin macerare, și nu prin putrefacție) ajunge în rafturile comercianților… iar marilor industriași „fito” nu le mai arde de glume! E departe de mine ideea de a lansa vreo acuzație față de cineva, să mă credeți pe cuvânt. Dar extractul de urzică nu se mai vinde, căci nu dispune de clasificări și de standarde de calitate!

Îmi doresc ca, prin intermediul acestei cărți, să se facă dreptate și să se anuleze aceste acuzații false, din acest imbold a pornit redactarea ei.

Altădată, călugării care greșeau se pocăiau lovindu-și corpul cu urzici usturătoare. În zilele noastre, nu mai e o practică, există, în schimb, chelfăneli usturătoare care se pierd cu timpul…

Prefață de Michel Lis, grădinar"

Descarca aceasta carte gratuit, varianta color.

Varianta alb-negru pentru print.

Revenirea la agricultura sanatoasa - o carte gratuita

Echipa de le TEI(Traduceri Ecologice Independente), a tradus o noua carte de exceptie, cu titlul: Solul, pamantul si campurile - Revenire la o agricultura sanatoasa.

Cateva cuvinte din Prefata acestei carti.

" Se înțelege de la sine că dacă le spunem agricultorilor să nu mai are, se produce un adevărat șoc cultural. Aratul nu e numai o practică milenară, ci este și un mit fundamental al agriculturii. Pământul trebuie să fie profanat pentru a fi fecundat, așa gândesc toți agricultorii. 

 Înțelegem astfel de ce însămânțarea directă este respinsă cu înverșunare în mediul agricol. Și totuși, trebuie să demistificăm aratul, este în joc supraviețuirea umanității. Pe de o parte înțelegem de ce acest mit a avut utilitatea lui în vremuri străvechi, când omenirea nu deținea nici îngrășăminte, nici erbicide și trebuia să își protejeze culturile de competiția altor plante, așa-numitele „buruieni”. Pe de altă parte însă, într-o epocă modernă ca a noastră, ura față de „buruieni” devine inexplicabilă, pentru că nu mai este justificată. Știința actuală ne permite, în sfârșit, după 6000 de ani de luptă împotriva „buruienilor”, să definim, pentru prima dată în istoria umanității, o agricultură care respectă solurile și mediul.

Această adevărată revoluție verde nu se va face peste noapte, căci ea zguduie din temelii miile de ani de obscurantism și idei preconcepute. De altfel, nu agricultorii înșiși sunt cei mai ostili față de revoluția verde, ci agronomii radicali, care rămân blocați în gândirea unică și arhaică, potrivit căreia totul trebuie să fie mecanizat și chimic. Sperăm ca această carte să fie o verigă dintr-un lung lanț al revoluției verzi, care va trebui să introducă legile biologiei solului în agronomie.

Adevărata revoluție verde răstoarnă dogmele arhaice ale agronomiei actuale, redefinind într-o manieră modernă cei patru stâlpi ai agronomiei, pentru a-i transforma în cei patru stâlpi ai agrologiei: genetica, pesticidele, prelucrarea solului și îngrășămintele.

Pe când arăturile contribuie la încălzirea globală prin pierderea materiei organice, sub formă de emisii de dioxid de carbon, însămânțarea directă sub strat vegetal protector devine noua tehnică agricolă care protejează solul și atmosfera. Într-adevăr, lăsând stratul de materii vegetale să se transforme în humus la suprafața solului, creștem concentrația materiilor organice cu 0,3% pe an. Pentru o țară ca Franța, înseamnă că în solurile agricole se fixează 35 de milioane de tone de dioxid de carbon pe an, altfel spus 1/5 din consumul nostru de petrol. În timp ce agronomii nu cred încă decât în arături, unii agricultori din Lumea Nouă și din Europa dezvoltă tehnici de însămânțare directă. Pentru prima dată în istoria agronomiei, agricultorii sunt mai avansați decât agronomii, iar această inovație constituie punctul de plecare pentru agricultura de mâine. În timp ce politicienii se pregătesc să le perceapă agricultorilor taxe pe îngrășăminte, aceștia din urmă, adoptând noua revoluție verde, dezvoltă singuri o agricultură productivă și nepoluantă.

În timp ce, în agronomia clasică, o cultură de grâu arat are nevoie de 3 kilograme de azot la chintal și de 120 de litri de păcură la hectar, în agrologia modernă, un kilogram de azot e de ajuns pentru a produce un chintal de grâu, iar încetarea arăturilor permite să nu se consume decât 30 de litri de păcură la hectar. Respectând legile fizice, chimice și biologice ale solului, agrologia, această nouă revoluție verde, ajută oamenii ca, pentru prima dată în istorie, SĂ CULTIVE PĂMÂNTUL FĂRĂ A-L ERODA.

Claude BOURGUIGNON"

Descarca aceasta carte in versiunea color de aici

Varianta pentru print alb-negru de aici.

Ajuta si tu la distribuirea gratuita a cartilor traduse de echipa TEI.

Permacultura - Sepp Holzer - Carti din TEI

Permacultura de Sepp Holzer, tradusa de echipa Carti din TEI, este o carte de exceptie, care nu descrie doar teoria permaculturii, ci este plina de exemple, puse in practica de insusi autorul acestei carti. Felicitari pentru initiativa celor de la Carti din TEI(Traduceri Ecologice Independente), care traduc carti ecologice de exceptie, si toate acestea gratuit.

Click pe imagine pentru a deschide cartea sauClick dreapta si salvare ca... pentru a salva cartea in format PDF.

Prin amabilitatea celor de la Carti din TEI dorim sa intindem si noi o mana de ajutor celor care ne urmaresc si duc lipsa de aceste informatii atat de necesare pentru o viata mai buna, o viata sanatoasa, sustenabila si regenerabila.

Cea mai bună modalitate în care poți să ne ajuți este aceasta: dă mai departe cărțile din colecția TEI. Dacă ai un blog, anunță-ți cititorii despre noi și blogul nostru. Dacă ai cont de facebook, intră pe pagina noastră – clic aici, abonează-te sau împrietenește-te cu noi și distribuie actualizările noastre (deși suntem pasionați și de ecologie, promitem că nu te vom sâcâi cu poze cu căței, pisici și nu te vom invita să joci Farmville :) ). Anunță-ți prietenii despre existența TEI, recomandă și/sau tipărește cărțile traduse de noi, fă-le cadou, eventual ține întotdeauna câteva în mașină ca să le ai la îndemână când vrei să dăruiești ceva.

Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat.

Este o carte care ar trebui introdusa in scolile din Romania, unde agricultura a fost distrusa prin colectivizare si industrializarea acesteia, socotind monoculturile si adaugarea de ingrasaminte chimice, acele mult laudate NPK, cu care se dorea o modernizare, dar in fond s-a ajuns la saracirea solului si la distrugerea microorganismelor utile din acesta, la care s-au adaugat, introducerea de insecticide si pesticide, care deseori au fost folosite fara cap si fara a cunoaste efectele secundare sau adverse asupra biosferei sau al omului. 

Iata doar o mica parte din prezentarea cartii de catre autor, Sepp Holzer:

"Dragi cititori, aceasta este a doua carte pe care am scris-o până acum, pentru a da mai departe experiența celor peste 40 de ani în care am practicat agricultura alternativă. Am fost îndemnat să scriu această carte de către numeroșii mei vizitatori de la Krameterhof: printre ei, profesori, medici, dar și fermieri și grădinari. În special, soția mea dragă, Vroni, și copiii mei au fost foarte dornici să-mi scriu descoperirile și experiențele. Prima mea carte, autobiografia intitulată Fermierul rebel, s-a vândut în 120.000 de exemplare în mai puțin de doi ani și a avut un mare succes. A luat premiul Golden Book și am primit mai mult de o mie de scrisori de la cititori entuziaști. Aceasta m-a făcut să realizez că există un mare interes pentru munca mea. Când fiica mea, Claudia, și fiul meu, Josef Andreas, s-au oferit să mă ajute, pur și simplu nu am putut refuza.

Vreau ca această carte să ajute oamenii să realizeze că merită din plin să încerci să înțelegi și să trăiești în armonie cu natura în loc să lupți împotriva ei. În nenumăratele călătorii pe care le-am făcut pentru a vizita proiectele mele din străinătate, am văzut priveliști îngrozitoare care m-au urmărit și chiar mi-au dat câteva coșmaruri. Fie că erau în Bosnia, Columbia, Brazilia, Tailanda sau Statele Unite, se vede limpede cu câtă iresponsabilitate este tratată natura pretutindeni. Mulți oameni par că și-au pierdut capacitatea de a gândi independent și de a se simți responsabili pentru planeta noastră și pentru viitorul ei. Rezultatul este o lipsă de respect pentru natură și pentru viețuitoare. Zeci de mii de hectare de tufăriș și junglă sunt incendiate pentru a face loc monoculturilor și, desigur, odată cu ele, orice formă de viață sălbatică este distrusă. O mână de oameni profită pe seama unor populații întregi care nu știu cum să-și producă singuri hrana. Sărăcia și greutățile pe care le îndură oamenii din „țările în curs de dezvoltare” nu cunosc limite! Bătrâni și tineri deopotrivă sunt tratați ca niște gunoaie și trăiesc pe străzi de pe o zi pe alta. Numai cei puternici au drepturi – iar asta am văzut și simțit pe pielea mea. În plus, aceste lucruri se întâmplă în zone unde nimănui nu ar trebui să-i fie foame, pentru că solul este fertil, iar clima este favorabilă. Ar trebui să existe hrană mai mult decât suficientă pentru fiecare. Mulți oameni și-au pierdut terenurile în favoarea unor latifundiari și, ca urmare, nu au mai putut produce hrană pentru familiile lor. Independența le-a fost luată, și e foarte greu de recuperat. Așa că mulți dintre acești oameni supraviețuiesc la periferiile orașelor, în condiții jalnice, în vreme ce pământul lor este, implacabil, supraexploatat și distrus.

Mulți oameni cred că așa ceva nu se poate întâmpla în Europa, dar acestea se întâmplă deja de mult timp! Cele mai multe dintre fermele mici produc doar un venit subsidiar, pentru că fermierii nu mai știu cum să facă trăiască din ele. Astăzi, foarte puțin oameni îndrăznesc să-și taie un drum propriu și să ia considerare metode de agricultură alternativă. În loc de asta, mulți oameni caută programe de subvenții care să le dicteze cum să-și conducă treburile și cum să-și modifice fermele. Astfel, cantitatea primează asupra calității și fermierii încearcă să compenseze prețurile mici cu un volum mare de produse. Rezultatul este o monocultură menținută prin cantități enorme de chimicale. Mulți oameni sunt descurajați de obstacolele birocratice care li se ridică în drum atunci când încearcă să aplice metodele agriculturii alternative. Este de datoria fiecărei persoane să își apere drepturile, pământul și chiar ideea lor de democrație și vadă în acestea niște principii. Dacă nu facem acest lucru, există un mare pericol să ne trezim într-o dictatură adminsitrativă și birocratică."

Distribuie si tu aceasta carte, poate cineva chiar are nevoie de ea!

Cum crestea bunica plantele de Amarillis.

Descriere simpla a ingrijirii bulbilor de amarilis, asa cum le ingrijea bunica, timp de peste 50 de ani, fara a avea studii superioare, doar cu rabdare si dragoste.

Bunica a fost agricultoare, a lucrat in gradina si pe camp toata viata. A iubit foarte mult florile, majoritatea fiind specii clasice, primite de la vecini sau cunostinte, in schimbul altor plante. La vremea aceea nu existau supermarcheturi, nici comert online si comenzi din America.

Locuind la casa, undeva in mijlocul Transilvaniei si lucrand pe camp, fiind de multe ori plecati de acasa toata ziua, cultivau plante care nu necesitau ingrijire multa, plante perene, arbusti si plante de interior.
Bulbii de Amarilis - Steaua Cavalerului cum le numea - fiind florile ei preferate, deoarece infloreau primavara devreme, indiferent de temperatura exterioara.




Cultivarea simpla:
1, intre craciun si anul nou, scotea bulbii de amarilis din cutia de carton in care le tinea sub pat, le taia frunzele uscate si le planta in pamantul pregatit inca din toamna in ghivece. Pamantul provenea din gradina proprie, fiind un amestec intre pamant de gradina o parte si o parte din compost obtinut din ramasitele plantelor din gradina, crengi, frunze, etc si balegar de vaca. Acest compost era vechi de cel putin 2 ani, timp in care era intors de 2 ori, in fiecare primavara.Pregatea ghivecele cu pamant inca din septembrie, astfel evita sa scormoneasca sub zapada in decembrie. Le planta in ghivece de 2-3 ori mai late fata de latimea bulbilor, astfel incat 1/3-ime din bulb sa ramana deasupra solului. Dupa care le uda abundent, ca sa se umezeasca tot solul.

2, Le aseza sub soba de gatit cu lemne si le acoperea cu o galeata veche gaurita. Aici primeau caldura necesara, iar prin mentinerea la intuneric, plantele erau stimulate sa genereze tije florale inalte. Nu le uda timp de 3-4 saptamani. "Daca le uzi mai mult acum, vor face frunze multe si nu mai au putere sa infloreasca" - explica bunica. Le verifica o data pe saptamana, daca incolteau in mijloc, erau frunze, tija florala apare mereu in lateralul bulbului. Cand tija florala atingea 5 cm, le uda din nou cu apa putina. Iar cand cresteau la 25-30 cm, le scotea de sub soba si le aseza la lumina in geam.

3, Dupa 2-3 luni de la plantare, undeva la inceputul lunii martie, apareau florile, cateodata chiar si 5-6 flori pe o tija florala. Avand geamuri clasice, care nu izolau asa de bine, temperatura de la geam era mai scazuta, iar pe timpul noptii temperatura scadea asemanator cu conditiile naturale din zona de origine a bulbilor de Amarilis, astfel ca florile tineau foarte mult, chiar si 6 saptamani. Astfel ca la trecerea florilor le scotea in exterior, si de multe ori planta mai aducea un rand de flori. Dupa trecerea florilor le taia tijele florale, ca planta sa nu consume energia cu producerea semintelor.


4, Le crestea in fata casei intr-o zona semiumbrita toata vara, le uda regulat. Nu le planta in sol, din cauza coropisnitelor, care erau destul de frecvente in gradina. Pana in septembrie bulbii acumulau nutrientii necesari pentru sezonul urmator si aduceau aproape fiecare bulb cativa puiuti mici in lateralul bulbilor mari. Acesti puiuti majoritatea plecau la vecini, rude, cunostinte, in schimbul altor plante.

5, In septembrie, pe la inceputul anului scolar, le scotea din ghivece si le scutura radacinile de pamant. Le punea cu frunze cu tot pe terasa, la umbra timp de 2-3 saptamani, pana se uscau usor.


6, Dupa ce sau zvantat bulbii, le punea cu frunze cu tot intr-o cutie de carton, daca nu gasea cutie de carton, le invelea in ziare si le punea in cutie de lemn, si aseza cutia sub pat. Dupa sarbatoarea Craciunului le scotea din nou si le planta.

Inmultirea: Bulbii mici care cresteau in lateralul celor mari, le despartea in septembrie si le aseza in pivnita in nisip, unde stateau toata iarna. Primavara in aprilie-mai, le scotea si le planta la ghivece langa ceilalti bulbi, unde le crestea pana in toamna. De aici le ingrijea ca si bulbii maturi.









Pentru a achizitiona bulbi de Amarilis, vizitati magazinul nostru online: plant-shop.ro/bulbi-specialitati/1262-amaryllis-red-lion






Daca doriti sa cititi mai detaliat despre Amarilis, vizitati blogul plant-shop/blog.

Fuchsia, importanta dimensiunii ghiveciului.

Acest articol este scris cu scopul de a oferii o explicatie, de ce nu cresc plantele de Fuchsia, asa cum ne dorim.

Pozele au fost realizate in gradinaria plant-shop, in luna iulie 2014, soiul Fuchsia Sir Matt Busby.

Sir Matt Busby

Avand o colectie de Fuchsia de peste 30 de soiuri, si magazinul online plant-shop.ro, primesc foarte des intrebarea:

De ce fuchsiile mele nu infloresc si nu cresc asa de mari?

Ei bine, in majoritatea cazurilor, problema este dimensiunea ghiveciului sau substratul folosit.

In imaginile de mai jos, puteti vedea diferenta dintre o planta la ghiveci mare si una care a ramas la ghiveci mic.

Plantele sunt surori, cea la ghiveci mare a fost plantat in urma cu 3 luni. Diferenta de crestere dintre cele 2 plante, este rezultatul cresterii in 3 luni de zile.

La ce ghiveci trebuie sa plantam fuchsiile?

Nu exista limite, fuchsia din prima poza, este la un ceaun vechi, gaurit, cu volumul de ~ 30 L, in timp ce planta care a ramas micuta, este la ghiveci de 9 cm, avand volumul de ~0,35 L.

Cu cat este mai mare ghiveciul, cu atat mai multe flori si mai mari vor creste plantele.

Sir Matt Busby

Fuchsia la ghiveci de 9 cm

Ce pamant sa folosesc?

Compost. Este cel mai recomandat, mai ales pentru gradinarii care au posibilitatea de face compost acasa, avand materie prima, din care sa isi produca singuri substratul ideal, compostul. Citeste si articolul nostru: Cum sa facem compost acasa.

Exista totusi gradinari, care nu au o gradina mare, sau locuiesc la bloc. Pentru ei recomand substrat de gradina, pe baza de turba sau compost de calitate, amestecat cu nisip.

Cat de des se uda plantele de fuchsia?

O alta intrebare deosebita.

Pot doar sa spun despre udatul fuchsiilor, ca plantele de fuchsia absorb aproape jumatate din necesarul de apa, prin frunze.

Vara se uda des cu apa multa, dar fara a lasa apa sa balteasca in ghivece sau in farfuria lasata sub ghivece.

Fuchsia nu este o planta de apa !!! Nu stie sa inoate si se ineaca intr-un deget de apa lasat pe fundul farfuriei.

Toamna si primavara se uda mai rar. O data pe saptamana.

Iarna, se uda foarte rar, in special daca planta nu are frunze verzi. Recomandat, o data pe luna daca are frunze.

Fuchsia Sir Matt Busby floare.

Daca aveti poze cu orice soi de Fuchsia achizitionata de la plant-shop.ro, va rog sa o impartasiti cu noi.

Cum tratam fainarea cu solutii naturiste?

Fainarea. Sfaturi de prevenire si combatere naturala.

Descriere.

Este o boala a plantelor, care acopera frunzele plantelor cu un praf gri-alb.

Ciclul de viata:

Sporii fungice sunt raspinditi de vant si ierneaza pe plante si resturi vegetale. Spre deosebire de mucegai, care apare in soluri suprasaturate de apa, fainarea nu are neaparata nevoie de apa, pentru a se dezvolta si raspandii. Zilele calde si noptile reci de la sfarsitul verii, creeaza conditii optime si un climat propice pentru aparitia fainarii.

Plante care pot fi afectate:

Fainarea este numele popular pentru cateva specii diferite de ciuperci care infecteaza diferite plante, cum ar fi:

Plante ornamentale: Monarda, Phlox paniculata, Petunia, Liliacul, Carciumaresele, Trandafirii, etc…

Legume si fructe: fasole, castraveti, struguri, pepeni, dovleac, etc…

Probleme pe care le provoaca:

Fainarea poate afecta calitatea si cantitatea productiei de legume si fructe, si este total neatractiv pentru plantele ornamentale. Desi plantele sunt inestetice si slabite de infectie, ele de obicei nu mor. Prevenirea si tratarea este mai importanta pentru legume.

Tratamente naturale:

Lapte de vaca, in concentratia de 4 L lapte la 6 L apa,  pe langa efectul puternic antifungic(util in cazul oricarei infectii fungice), laptele este si un ingrasamant natural, in special la rosii, care au mare nevoie de Ca, in momentul coacerii fructelor, iar laptele este bogat in Ca.

Bicarbonat de sodiu alimentar, 1 lingura la 1 L de apa, acesta creste nivelul PH-ului, creand conditii inospitalier pentru fainare.

tratamentul fainarii la plante si flori

Daca ai folosit alte tratamente naturiste, scrie in comentariu, ca sa afle si altii.

De ce si cum sa compostam resturile vegetale din gospodarie?

Ce este solul?

Pamantul, pe care pasim are numai un strat foarte subtire care se poate numi sol fertil. Restul este argila, nisip, pietris etc.  Solul devine fertil cand se amesteca cu radacinile si frunzele plantelor, se ingrasa cu corpurile si fecalele animalelor si microorganismelor. Si cu ajutorul caldurii, a aerului, a microorganismelor,  a apei in sol apare humusul. Numai dupa aceste procedee se poate numi solul fertil. In humus traiesc, din acesta se hranesc si totodata produc humusul toate acele creaturi care nici nu pot fi observati cu ochii liberi. Cel mai mare dintre ei este rama, care pastreaza cel mai bine fertilitatea solului. Mananca si produce humus. Excrementele sale sunt mai bogati in nutrienti decat pamantul pe care-l mananca.

Plantele se dezvolta cel mai bine in pamant bogat in humus.

Compostul este humus “artificial”,  contine nutrientii indispensabili pentru cresterea plantelor, de aceea este folosit pentru stimularea vietii din sol. Cu ajutorul lui in cativa ani creste numarul vietuitoarelor folositoare din sol.

Compostarea este cea mai veche metoda de reciclare a deseurilor. Ne este oferita posibilitatea ca nutrientii din deseurile organice provenite din bucatarie(resturi de legume-fructe proaspete, negatite) sau in urma lucrarilor din gradina(tundere, frunze, etc… ) sa ajunga inapoi in sol.

De ce este bun compostul?

- nutrientii aflati in humusul din compost sunt usor asimilabile pentru plante

- se imbunatateste structura solului favorizand aerisirea

- culoarea inchisa ajuta la incalzirea mai rapida a solului

- compostul retine apa mai bine, astfel se imbunatateste echilibrul apei din sol

- creste activitatea biologica din sol

- plantele vor fi mai rezisente fata de daunatori si boli

- ajuta la fertilizarea solului

- vedem cum sub ochii nostrii se produce regenerarea materialelor organice din natura

Fiecare dintre noi poate face compost, chiar si cei care cred ca nu pot. Cine nu arunca iarba tunsa dupa ce a tuns iarba  sau resturile de la tunsul arbustilor si copacilor ci acopera solul, ca si mulci, sub tufe, pomi fructiferi deja face un fel de compostare. In natura acest procedeu se desfasoara de la sine, noi trebuie doar sa imitam.

Factorii ce influenteaza procesele de compostare 

In procesul de compostare, ca si in producerea humusului pe cale naturala, se desfasoara descompunerea materialului organic brut. Descompunerea este realizata de catre bacteriile din sol, dace le oferim conditiile necesare – oxigen, apa, temperatura optima si raportul dintre azot si carbon.

In primul rand trebuie sa asiguram o buna aerare. Daca materia prima nu primeste oxigen suficient se vor dezvolta bacteriile anaerobe daunatoare, si compostul va avea un miros urat, putrezit.

Locul de compostare nu are voie sa balteasca in apa, dar trebuie sa fie suficient de umed ca sa porneasca procesele de descompunere. Umiditatea materialelor folosite pentru compost trebuie sa fie 40-60 %.  Dar asta de obicei nu masuram ci dupa experienta, atunci este bun daca seamana cu un burete umed stors de apa.

Raportul dintre carbon si azot este recomandat sa fie 30:1. Daca raportul de carbon ar fi mai mare materialele ar avea nevoie de mai mult timp pentru a se descompune.

Materiale cu continut mare de azot:

- deseuri din bucatarie

- reziduuri vegetale

- resturi de iarba tunsa

- buruieni

- gunoi de grajd lichid

- gainat

- zat cafea

- balega de cal si vaca

Materiale cu continut mare de carbon:

- rumegus

- scoarta

- frunze uscate

- carton si ziare maruntite

- paie

- cenusa 2-3 kg/m3

Pe scurt, cat mai verde, mai suculent este materialul nostru, cu atat mai mare este raportul de azot, si cu atat mai mic raportul de carbon. De aceea este bine daca amestecam cat mai multe feluri de materiale, bucati fine, maruntite cu bucati mai mari, mai aspre, materiale uscate si umede.

Pentru a citi intregul articol, urmariti link-ul de mai jos.

Articol preluat de pe blogul plant-shop.ro: http://plant-shop.ro/blog/sa-facem-compost-acasa/